Vinăria Hîncești este înzestrată cu o bogată moștenire istorică.

Manuc Bey – o personalitate mondială marcantă și controversată
– a petrecut o perioadă din viața sa în Hîncești. Aici el își face moșie
și fondează o fabrică de vinuri, care ulterior va contribui
la modernizarea vinificației naționale. Astăzi, noi producem vinurile noastre în cinstea importanței indubitabile și a moștenirii bogate rămase în urma acestei personalități.

Manuc Bey (Emanuel Mârzaian) s-a născut în anul 1769 în orașul Rușciuc.
A fost căsătorit de două ori, a doua fiind căsătorie pe viață, Manuc moștenește averea socrului, devine bogat, apoi foarte bogat.
Șarmul și perspicacitatea lui îi câștigă numeroase titluri și onoruri.
Astfel, serdar, apoi paharnic, Manuc este numit și mare dragoman în timpul războiului ruso-turc, datorită faptului că avea grijă de aprovizionarea trupelor. Îndrăgit personal de Tersenicli-Oglu, Constantin Vodă și chiar Alexandru I, Manuc se mai încuviințează să devină și Cavaler al ordinului Sfântul Vladimir, fiind desemnat de însuși țarul. Fiecare inițiativă a lui Manuc devenea
una de succes, reușitele lui incredibile creează în juru-i o alură misterioasă, plină de legende, iar prezența sa garantează medierea celor mai complexe conflicte. Datorită lui crește economic Rușciucul, se dezvoltă relațiile
Rușciuc-București, se mediază relațiile dintre armata rusă și garnizoana otomană, iar în hanul său de la București este semnat Tratatul din 1812.

După război Manuc lasă Bucureștiul, se mută temporar la Sibiu,
apoi vine la Chișinău și se stabilește la Hîncești. Umblat prin lume,
cult și ambițios, Manuc caută, de fapt, să înființeze la Hîncești un nou oraș, fiind susținut și de Alexandru I – orașul Alexandropol. Manuc Bey propunea țarului popularea întregii regiuni cu coloniști din țările creștine din Balcani, asuprite de turci. El cumpără moșia din Hîncești cu 300 000 lei,
ridică noi clădiri, susține dezvoltarea agriculturii – regiunea înflorește.

Probabil, astăzi am vedea pe locul Hînceștiului o metropolă, să fi dus Manuc planul său până la capăt, însă moartea subită din 1817 aduce un final proiectului. Dar ideea dăinuie. Urmașii săi construiesc lângă conac un palat, un castel și alte edificii, păstrate în mare parte și până astăzi.
Iar intenția frumoasă și respectul pentru contribuția imensă dăinuie prin vinurile noastre, prin care apreciem trecutul, celebrând prezentul.

Vinificația din Moldova cunoaște o perioadă de renaștere după Tratatul de Pace de la București din 1812. Nobilimea rusă investește în vinăriile existente și începe să cultive în preponderență soiurile locale. Se aduc soiuri selecte și specialiști renumiți din Franța, alături de secrete de vinificație, preluate cu zel chiar de fiul lui Manuc, Ion-Murat. Una dintre moșii care profită pe seama acestei evoluții este cea din Hîncești, regiunea devenind una dintre cele mai productive regiuni vinificatoare din țară.

Tot aici, la Hîncești, după cel de-al Doilea Război Mondial este înființată prima fabrică de prelucrare a strugurilor din Moldova, modernizând astfel întreg proces național de vinificație. Astfel, secretele seculare și progresul tehnologic, inițiat chiar din Hîncești, se îmbină armonios într-o vinărie care își valorifică cu demnitate trecutul și vița.